O gradina japoneza este reprezentarea universului si a elementelor acestuia: focul – in forma lanternelor (stalpilor) de piatra sau fier; pamantul – in forma pietrei si apa, aerul, plantele si animalele in formele lor naturale. Gradinile japoneze se impart in doua tipuri: gradini uscate (fara apa) si cele cu lac, cu toate ca si cele „uscate” exista apa sub forma unor bazine sau mici fantani.
Aleea gradinii, in japoneza numita ROJI, nu este numai un element functional si nu reprezinta numai intrarea in gradina. Ea este o alee filosofica ce separa privitorul, pas cu pas, de lumea agitata si istovitoare din care a venit. Pietrele de pe alee sunt plasate intr-o iregularitate atenta si conduc de ce mai multe ori, indirect, spre zone ascunse sau obscure. Locurile in care aleea coteste intr-o directie sau alta sunt puncte de atractie care il indeamna pe vizitator sa se opreasca si reprezinta, la un alt nivel, perioadele meditative din viata.
Pietrele formeaza in general cadrul sau structura de suport a unei gradini japoneze si trebuie privite ca si cum ar fi ocupat din totdeauna locul pe care se afla. Pietrele colturoase sugereaza zona montana, iar pietrele de rau, cu suprafete fine si rotunjite sunt folosite in albiile raurilor sau de-a lungul malurilor. Aceste elemente de efect pentru peisaj sunt mai degraba simbolice decat realistice. De exemplu, exista in general o insula in mijlocul lacului sau raului din gradina, care reprezinta „insula vietii vesnice” sau Nirvana – un loc linistit, aflat in afara timpului si spatiului. Acesta mai poate fi reprezentat de o piatra in forma de broasca testoasa sau un copac, simboluri ale longevitatii si ale unei vieti prospere.
O gradina japoneza nu este amenajata pentru a arata o gama larga de flori. Japonezilor le plac mai degraba gradinile in conditii austere, cum ar fi iarna, cand capacii sunt dezgoliti de frunze; de asemenea, ei taie cameliile, azaleele si alti arbusti cu flori in asa fel incat sa faca cat mai putine flori. Florile nu sunt folosite niciodata in straturi sau pentru a margini aleile. De fapt, in gradina japoneza domneste o disciplina severa in ceea ce priveste utilizarea florilor: acestea se planteaza numai intr-un anumit loc in casa, numit TOKONOMA, un alcov special construit pentru acest scop. Florile proaspete nu sunt niciodata folosite in aranjamente florale pe masa sau prin casa; nu sunt purtate in corsaje, la nunti sau inmormantari. Din puctul de vedere al filosofiei care guverneaza in gradinile japoneze, florile si plantele au o viata foarte speciala si, ca expresie a naturii, nu sunt folosite niciodata ca simple decoratiuni.
Principiile care guverneaza amenajarea unei gradini japoneze provin din filosofia Zen si au mai multe semnificatii.
1. Asimetrie – Fukinsei
2. Simplitate – Kanso
3. Austeritate, maturitate, elemente necesare – Koko
4. Naturalete, absenta falsului – Shizen
5. Subtilitate – Yugen
6. Transcendenta – Datsuzoku
7. Liniste, calm – Seijaku
1. Principiul asimetriei. Fukinsei este principiul care controleaza echilibrul dintr-o compozitie, iar acesta este mereu asimetric. Spatiul este organizat din trei dimensiuni – inaltime, latime si profunzime -, iar o gradina japoneza va avea mereu elemente neregulate.In imaginea din dreapta textului este lanterna monumentala de piatra din Miyanoshita, construita in trei dimensiuni. |
2. Principiul simplitatii (Kanso). Acest al doilea principiu este legat de simplitate si eliminarea oricaror ornamente. Se considera ca lucrurile care exprima simplitate sunt prin natura lor adevarate, naturale, lipsite de falsitate. Aplicarea acestui principiu implica un simt pentru curatenie, pentru lucrurile care sunt proaspete si nu foarte decorate. De asemenea, elementele care intra in categoria acestui principiu nu sunt niciodata flori sau elemente florale.
Fereastra in forma de luna, si un simplu aranjament floral – ikebana. |
Gradina cu pietre este un exemplu de simplitate; nu are niciodata flori sau plante mari. |
Gard din tufe – este functional si simplu. |
3. Principiul austeritatii (Koko) presupune un aspect ascetic, trecator in aparenta, care sa denote trecerea timpului; implica severitate, rigiditate. Elementele vizuale sunt reduse la structura lor de baza, fara aspecte senzuale.
|
||
Silueta Altarului Izumo |
Preotul Ganjin |
Copac stravechi din Miyajima pe trunchiul caruia se observa trecerea timpului |
4. Principiul naturalului. Shizen presupune naturalete adevarata, dar diferita de cea a naturii. Ea implica un simt creator si un scop bine determinat; nimic din ceea ce implica principiul Shizen nu trebuie sa fie fortat sau impus. De fapt, adevarata naturalete este, in filosofia Zen, negarea naivului si a accidentalului. Shizen e legat de arta si de absenta falsului sau artificialului, desi implica un act creator, si se manifesta printr-o aparenta naturalete si impresie de spontan in modul de amenajare a gradinii.
Gradina din Chishaku prezinta o aranjare creativa a formelor, de la tufe si copaci pana la pod si lac, pentru a exprima natura, nu pentru a o copia |
Barnele originale de la castelul Himeji nu au fost modificate si urmeaza forma pe care a avut-o copacul din care au fost facute |
Gard cu linii diagonale si pietris in jurul Altarului Izumo |
5. Principiul subtilitatii. Yugen se refera la evitarea lucrurilor evidente si este legat de subtilitatile naturii; aspectele acesteia sunt mai degraba sugerate decat dezvaluite in totalitate. Implica peisaje ascunse in zone in care exista jocuri de umbre, reflectii partiale si contururi negre. Acest principiu face aluzie la detaliile ascunse care nu sunt clare de la inceput pentru privitor. In cele din urma, o gradina japoneza – niwa – este o colectie de „subtilitati”: reflectiile din lac, textura pietrelor si nisipul, jocul umbrelor, etc.
Jocul de umbre din frunzisul unui bambus |
Muntele Fuji, peisaj efemer |
Lumina si intuneric la Ryoan-ji |
6. Principiul transcendentei. Surpriza este efectul imediat al utilizarii principiului Datsuzoku in gradina japoneza. Acesta implica transcententa ideilor conventionale si a obisnuintelor traditionale. Privitorii vor fi uimiti in prezenta elementelor respective si vor fi martorii renuntarii la legile restrictive. De asemenea, acest principiu sta la baza creativitatii de la cel mai inalt nivel.
Chiar simpla creare a unei gradini japoneze din materiale naturale si succesul in dezvaluirea esentei elementelor naturale este in sine o surpriza.
In imaginea din dreapta se poate vedea poarta – Tori – din Miyajima, aflata in apa.
7. Principiul linistii. Senzatia de liniste care emana in gradinile japoneze zen este datorata „seijaku”, principiul linistii si calmului. Aceste doua elemente domnesc intr-o gradina zen, si se pot regasi in reflectiile apei. Seijaku este opus zgomotului si nelinistii, desi acesta este gandit ca o stare activa, dar cu efecte de calmare. Perioada din an care i se potriveste cel mai bine este toamna tarzie sau primavara devreme, iar din zi rasaritul si amurgul.
Spatiu linistit in interiorul Altarului Ise
Sursa: gradinamea.ro |
Scena la fel de calma, la templul Tofuku-ji
|