În ianuarie şi februarie, valoarea TVA care a trebuit plătită (la încasare) a fost extrem de redusă, căci celor mai multe dintre IMM-urilor nu li se achitaseră atât de repede facturile emise şi deci nu trebuiau să plătească taxa pe valoarea adăugată aferentă. „În martie însă, multe dintre facturi au fost achitate, iar IMM-urile au avut primul vârf de plată, cu sume de TVA care au trebuit să fie plătite statului până la 25 aprilie. În luna mai, va veni cel de-al doilea vârf al crizei de lichidităţi pentru aceste firme, întrucât vor trebui să achite TVA-ul aferent facturilor care nu le-au fost plătite în termen de 90 de zile şi pentru care trebuie totuşi să achite taxa pe valoarea adăugată. Luna februarie având doar 28 de zile, cele 90 de zile s-au împlinit în aprilie, aşa încât cotele aferente vor trebui achitate până la data de 25 mai. Astfel, o serie de IMM-uri, în special din sfera producţiei şi comerţului, vor fi blocate parţial sau total în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii lor în continuare şi vor trebui să aleagă între a-şi plăti dările către stat sau a le amâna (plătind penalităţi) pentru a avea banii necesari continuării activităţii”, a arătat Mirela Şerban, Managing Partner R&M Audit Contabilitate.
Astfel, pentru primele 5 luni ale anului, unei firme care aplică sistemul de TVA la încasare i-a fost imposibil să previzioneze un cash-flow şi să îşi planifice plăţile adiacente; având în vedere cele două vârfuri de plăţi descrise anterior, lipsa de predictibilitate se va prelungi în lunile următoare, în funcţie de carențele de lichiditate generate. „Cele mai afectate de aceste aspecte sunt firmele de producţie (care trebuie să îşi asigure un anumit flux de producţie), cele din comerţ, multe firme de servicii etc. Cel mai puţin afectate sunt companiile care prestează anumite categorii de servicii pentru care nu este necesară aprovizionarea regulată cu materii, materiale şi diferite produse; în această categorie s-ar încadra firmele de software, arhitectură etc”, a precizat Mirela Şerban. Situaţia firmelor de producţie şi de comerţ este cu atât mai grea cu cât cele care au cifra de afaceri sub 65.000 Euro au fost obligate de la 1 februarie să treacă la regimul microintreprinderilor: astfel, acestea trebuie să plătească impozit pe venit şi nu pe profit. În aprilie, acestea au trebuit să achite către stat inclusiv cota de impozit pe venit pe primul trimestru, fapt care a crescut încă o dată vârful de plăţi din luna precedentă.
De la 1 ianuarie 2013, sistemul de TVA la încasare se aplică simultan cu sistemul de TVA clasic. Sistemul de plată a TVA la încasarea facturii este aplicat obligatoriu de firmele care au sediul în România şi o cifră de afaceri sub 2,25 milioane lei. Orice firmă din România îşi poate deduce TVA-ul aferent facturilor emise de către furnizorii care aplică acest sistem doar după ce plătește facturile.
„Dacă la neajunsurile descrise anterior mai adăugăm şi faptul că multe firme mari vor renunţa la furnizorii „mici” pentru a putea să îşi asigure deducerea instantanee a TVA-ului în regimul clasic, reiese clar că acest an se va dovedi în final foarte greu pentru IMM-uri, iar aceste modificări fiscale, în loc să le ajute şi să contribuie la stimularea creşterii economice, se vor dovedi o frână pentru acest segment„, a arătat Mirela Şerban.