Fabrica a fost înființată la Salonta, în județul Arad, în urma unei investiții de peste 1,5 milioane de euro.
De ce s-au limitat la procesarea semințelor și nu au făcut pasul firesc spre cultivare sau procesarea tulpinilor? Potrivit Oanei Suciu, managing partner în cadrul Canah, „la început, pe când eram mai optimiști, eram deciși să ne implicăm și în cultivare, să nu ne limităm la partea de procesare a seminței. Am cumpărat deci echipamente de ultimă generație, materia primă necesară, am adus un specialist din Italia, urmând ca proprietarii terenurilor, localnicii, să gestioneze culturile propriu-zise. Din păcate, interesul lor era direct proporțional cu investiția pe care o făcuseră, deci tindea spre zero. Acum, că avem o afacere solidă, atât de nișată, nu mai are sens să ne aventurăm într-un domeniu în care am dat chix o dată.“
În schimb, procesarea tulpinilor (utilizate în industria textilă și auto, între altele) rămâne unul din obiectivele Canah. Depinde însă de dezvoltarea culturilor locale. După cum povestește Oana Suciu, „noi avem trei hectare în arendă, pe jumătate din suprafață se întinde fabrica, iar pe restul luăm în considerare dezvoltarea unei capacități de procesare a tulpinilor. Doar că, până acum, nu ne-au reușit eforturile de impulsionare a cultivării în țară, iar să aduci tulpinele cu vaporul din China, așa cum procedăm cu semințele, nu rentează, din cauza volumului prea mare. Pentru a ne lansa și pe acest segment, am avea nevoie de o cultură localizată la maximum 100 de kilometri distanță.“
85% din producție, la export
În momentul de față, compania procesează circa 750 de tone de semințe și are venituri anuale de până la două milioane de euro, cu o marjă de profit de 5%. Cifre ce indică o afacere sănătoasă, neferită însă, de-a lungul timpului, de greutăți majore. „În 2010 am fost foarte aproape de închiderea fabricii, însă, din fericire, ne-am revenit. An de an am mers la toate târgurile importante de profil din străinătate. Inițial, nu eram convinși că aceasta este soluția, cu atât mai mult cu cât achitam câte 10.000 de euro pentru fiecare stand de prezentare. Totuși, eforturile au dat roade“, spune Oana Suciu. Așa se face că, în momentul de față, 80%-85% din producția Canah merge la export, sub trei forme: produse marcă proprie, produse cu marca importatorilor sau vrac (aici înregistrându-se cea mai mare cerere). De ce nu există în România o piață de desfacere rentabilă? În cuvintele reprezentantei Canah, „în țară nu avem decât doi distribuitori și câteva farmacii din afara marilor lanțuri. Când ne-am început activitatea, am avut un contract cu un astfel de lanț, însă ne-am dat seama repede că nu poate merge – fiind vorba de produse noi pe piață, omului trebuia să i se explice ce și cum, ceea ce farmaciștii nu pot face, fie pentru că nu cunosc proprietățile cânepei, fie pentru că sunt presați de management să vândă suplimente cât mai scumpe. În schimb, în magazinele naturiste vânzarea merge, probabil pentru că, în general, vânzătoarele de aici sunt sincer pasionate de acest tip de produse“.
Cerere este, dar ofertă – ioc
În ultimii ani, cânepa a început să fie exploatată mai degrabă pentru semințe, deci pentru uz alimentar, decât pentru fibră. Astfel, potrivit unui studiu publicat luna trecută, cererea anuală de semințe este, în Europa, de 12.000 de tone. Însă, din cauza lipsei culturilor, peste 50% din această cantitate trebuie importată din China. În cazul Canah, situația este și mai radicală. Potrivit Oanei Suciu, „noi importăm cam 90% din semințele ecologice, de aceea încurajăm dezvoltarea acestor culturi, pentru că din start noi am achiziționa toată producția de semințe“. Potrivit studiului sus-citat, utilizarea cânepei pentru uz uman are potențialul de a crește de peste o sută de ori în următorii ani.
74 de hectare de cânepă au fost cultivate anul trecut în România, de pe care s-au recoltat 33 de tone de plante, echivalentul a 1‰ din producția UE
45.000 de hectare erau cultivate cu cânepă în România anilor `80, țara noastră fiind cel mai mare producător european de la acea vreme
